Desi sfintii Iason si Sosipatros, discipoli ai sfintului Paul, sint considerati ca fiind primii care au introdus crestinismul in insula Corfu incepind cu sec. I e.n.,  totusi au trebuit sa treaca aproape cinci secole din acel moment pentru ca intreaga populatie a insulei sa se converteasca la noua credinta.

Chiar si atunci, conditiile dificile de trai ale localnicilor, in special in afara zidurilor de aparare ale orasului, expusi numeroaselor raiduri intreprinse fie de potentiali cuceritori, fie de pirati(fapt care ii facea sa se simta neajutorati si fara speranta), nu au permis asimilarea completa a dogmelor crestine.

Cind, insa, moastele facatoare de minune ale Sfintului Spiridon au fost aduse pe insula si expuse pentru inchinaciune in biserica din centrul orasului vechi, locuitorii insulei au inceput pelerinajul la aceasta biserica, creandu-se astfel obiceiul ca fiecare credincios sa lase un mic ravas cu dorintele lui.

De atunci inainte, forta insuflata in inimile credinciosilor de prezenta protectoare a sfintului le va da puterea necesara de a sta uniti in fata tuturor vicisitudinilor. Increderea aproape fatalista a localnicilor in Sfintul Spiridon se explica prin convingerea ca el este o prezenta vie, care traieste intr-adevar in aceasta biserica din centrul orasului, ca ii poate vedea, ca le poate simti durerea si ca le poate veni in ajutor oricind.

Printre miracole infaptuite de Sfint se numara infringerea turcilor, atunci cind acestia au incercat sa cucereasca insula, faptul ca i-a protejat de holera si ca i-a ajutat sa-si gaseasca resurse de hrana in timpul marii foamete ce a lovit insula, astfel ca pina in zilele noastre oamenii ii ofera diverse daruri, cum ar fi pantofi decorati artistic care sa-l ajute pe Sfint sa "patruleze" prin oras si sa ii pazeasca de orice rau.

Rugaciunea zilnica pe care tarani corfioti i-o adresau atit atunci cind cuceritorii venetieni le furasera grinele, cit si atunci turcii si piratii le luau vietile, a creat o relatie intima de tipul parinte – copil. Ei spun : « Il avem pe Sfintul Spiridon sa aiba grija de noi, asa ca nu ne e frica de nimic». Atit de puternic inradacinata in sufletul lor este aceasta legatura speciala, incit considera ca lor, corfiotilor, le este permis chiar sa blesteme in numele Sfintului, pe cind unui strain ii este permis doar sa se inchine la el!

Desi pina in sec.XV Sfintul era cipriot(si ca origine, si ca faima), din momentul venirii sale pe insula a devenit si a ramas corfiot – Sfintul Corfiotilor!

Sfintul Spiridon s-a nascut in Tremithous in Cipru, in anul 270 e.n. . Copil a unei familiei sarace, nu a avut parte de nici un fel de educatie, cistigindu-si existenta ca pastor. Dupa moartea mult iubitei sale sotii, s-a dedicat pentru totdeauna credintei, ajungind pina la rangul de mitropolit al orasului Tremithous. A participat la consiliu de la Nicea din 325 e.n., iar in timpul persecutiilor intreprinse de imparatul Maximilian a fost arestat si exilat.

Pina la sfirsitul vietii a trait in Cipru, infaptuind nenumarate miracole. Cind Sarasin a ocupat insula Cipru, localnicii i-au deschis mormintul pentru a-i muta oasele sfinte in Costantinopol. Cu stupoare, au descoperit corpul Sfintului intact, in timp ce din mormint se emana o puternica aroma de busuioc, considerate ca fiind adevarate semne ale sanctitatii, de care daduse dovada, de altfel, si in timpul vietii.

Biserica Sfintul Spiridon

Considerata a fi cea mai sfinta si renumita biserica a insulei, se afla in piata Sfintului Spiridon, in spatele Liston-ului, linga Muzeul Numismatic. Construita in tipicul stil arhitectonic local, biserica are o turla, cea mai inalta constructie din oras(este interzisa construirea de cladiri cu inaltime ce depaseste pe cea turlei !), copie a turlei bisericii San Giorgio dei Greci din Venetia. Cu o decoratiune exterioara extrem de simpla, biserica isi descopera vizitatorului adevarata sa solemnitate si somptuozitate la interior, datorita ornamentatiilor si modului de impartire ingenios. Tavanul a fost pictat in sec. XVIII de catre pictorul Panagiotis Doxaras, lucrare ce a fost distrusa insa in sec. XIX, fiind mai apoi inlocuita cu copii executate de pictorul N.Aspiotis. Iconostasul din marmura si cutia somptuoasa in care se pastreaza moastele Sfintului sint lucrari ce apartin sec. XIX.